Compresii ale pieptului pieptului si nu respiratia "gura la gura" ajuta la resuscitarea bolnavilor în urma unui stop cardiac.
Un studiu efectuat în Japonia a constatat faptul ca bolnavii au sanse mai mari sa îsi revina în urma unui stop cardiac fara ca activitatea creierului sa le fie afectata, daca cei care ofera primul ajutor se concentreaza asupra resuscitarii prin compresia pieptului si nu pe asigurarea respiratiei artificiale. Mai mult, unii specialisti recomanda ca respiratia "gura la gura" sa fie înlaturata din procedura de prim ajutor.
Asociatia Cardiologica Americana recomanda ca resuscitarea sa se efectueze prin alternarea a 30 de compresii cu doua sufluri de respiratie artificiala. Totusi medicii au constat ca este mult mai important ca sângele sa circule, oxigenând si hranind creierul si inima, acest lucru fiind realizat prin compresia pieptului.
Un alt avantaj al renuntari la respiratia "gura la gura" este ca astfel oamenii ar fi mai dispusi sa acorde primul ajutor. Noua din zece oameni care au suferit un stop cardiac ajung la spital pentru ca nu au primit primul ajutor.
Tehnica masajului cardiac extern
Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de compresie situat în partea inferioara a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pâna la apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor). La acest nivel lânga acest deget se aseaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu si cel aratator, dupa care asezam podul palmei celeilalte mâini, tangent la cele doua degete plasate pe piept, aceasta este locul în care trebuie facute compresiunile toracice.
Îngenuncheati lânga victima, faceti doua ventilatii, dupa care gasiti punctul de reper cu degetul inelar, pornind din partea inferioara a rebordului costal, catre apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor). Ajungând cu degetul inelar la apendicele xifoid, asezati degetul mijlociu si aratator lânga el, apoi asezam podul palmei celeilalte mâini, acesta fiind locul în care trebuie facute compresiunile.
Aseazam cealalta mâna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mâna situata pe stern fara ca degetele sa se sprijine pe torace.
Cu coatele întinse, cu bratele perpendicular pe stern, linia umerilor sa fie paralela cu linia longitudinala a pacientului se fac compresiunile astfel încât sa înfundam sternul cu o adâncime de aproximativ 4-5 cm (numarând cu voce tare, si 1 si 2 si 3 si 4 si 5''). Frecventa compresiunilor externe trebuie sa fie de 80-100/min.
ScienceLine.ro - martie 2007
